Raffaello Santi, devenit cunoscut ca Rafael Sanzio (sau, simplu, Rafael), s-a născut în primăvara anului 1483, la 26 sau 28 martie, în oraşul Urbino. Tatăl său a fost Giovanni di Santi di Pietro, pictor de curte al principilor de Montefeltro. Urbino a fost în timpul Renaşterii un important centru al vieţii culturale italiene.
Tinereţea şi anii de ucenicie
Rafael a crescut într-un mediu foarte receptiv la artă, primul său profesor fiind chiar tatăl său, poate nu prea remarcabil ca pictor, dar fără îndoială un bun pedagog. La vârsta de unsprezece ani, Rafael rămâne orfan. Nu se ştie dacă la vremea aceea frecventa deja la Perugia atelierul lui Perugino, dar este sigur că prezenţa sa în cercul marelui pictor datează din 1496. Rafael îşi ajuta maestrul în realizarea a numeroase comenzi, de aceea pe unele tablouri ale lui Perugino criticii înclină să recunoască urmele penelului său. ÃŽn anul 1500, numele lui Rafael este menţionat într-un contract cu titulatura de "magistru", ceea ce dovedeşte măsura talentului său, căci este rar ca un tânăr de 17 ani să fie recunoscut ca maestru.
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 9KB
#2
miriam
Vizitator
Când Rafael soseşte la Florenţa în anul 1504, gloria artei florentine începuse să pălească, dar dovezile epocii sale de aur mai sunt încă vii. Rafael studiază stilul vechi al lui Masaccio, cuceririle lui Leonardo da Vinci şi Michelangelo, ceea ce l-a dus la obţinerea unor rezultate strălucite şi la perfecţionarea propriului stil. Dar pentru Rafael, a cărui ambiţie era uriaşă, Florenţa începe să se dovedească a fi prea mică. ÃŽn această perioadă, la Roma, arhitectul Bramante începe lucrările de construcţie a Basilicei Sfântul Petru. Bramante, care era şi el originar din Urbino, îl sfătuieşte pe papa Iuliu al II-lea să-l angajeze pe Rafael la Vatican Rafael soseşte la Roma la sfârşitul anului 1508 sau începutul lui 1509 şi se apucă de lucru fără întârziere. Ia parte la decorarea "stanze"-lor - camerele apartamentului papal din Vatican - unde se păstraseră şi decoraţiile altor artişti. Stilul fin şi generos al lui Rafael l-a încântat în aşa măsură pe papă, încât a dat ordin să fie acoperite cu vopsea picturile altor maeştri, pentru ca gloria realizării frescelor din acele încăperi să-i revină exclusiv lui Rafael. Execuţia acestei lucrări durează până în anul 1517. Picturile şi decoraţiunile sale grandioase stârnesc admiraţia locuitorilor Romei.
Creşte repede şi renumele lui Rafael, astfel încât primeşte nenumărate comenzi. Artistul realizează multe portrete - cum este cel al lui Baldassare Castiglione sau al Donei Velata - pictează o serie de Madone de un farmec fără egal. Când în 1514 Bramante moare, noul papă, Leon al X-lea, îi încredinţează lui Rafael conducerea lucrărilor de construcţie a Basilicei Sfântul Petru.´
Foto: Portretul lui Baltassare Castiglione, 1515
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 17.3KB
#3
miriam
Vizitator
Roma, care a ajuns acum capitala Renaşterii italiene, este în acelaşi timp şi oraşul celor mai strălucitoare monumente din Antichitate. Papa ar vrea să glorifice această epocă şi îl însărcinează pe Rafael să execute desene despre Roma antică. Această ultimă lucrare nu o mai poate duce la bun sfârşit. La 6 aprilie 1520, în vârstă de numai 37 de ani, Rafael moare subit. Giorgio Vasari, biograful artiştilor Renaşterii italiene, el însuşi pictor, notează: "Când a dispărut acest artist nobil, arta s-a oprit în loc ca şi cum ar fi orbit".
Foto: Madonna Sistina
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 32.9KB
#4
miriam
Vizitator
Camerele de la Vatican
La scurtă vreme după sosirea sa la Roma, Rafael începe lucrările de decorare a camerelor din Vatican, cunoscute ulterior sub numele de Le Stanze di Raffaello. Aici ia naştere una din cele mai importante creaţii ale sale, Şcoala ateniană. La cererea personală a papei, frescele din Stanza della Segnatura abordează temele: Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea. ÃŽn scena înfăţişÃƒÂ¢nd Parnasul, Rafael identifică Frumuseţea cu muzica şi poezia, Bunătatea este exprimată de virtuţile fundamentale, iar Adevărul, legat de noţiunea raţiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică. Şcoala din Atena este o alegorie a filozofiei. ÃŽn centrul tabloului apare Platon, ţinând într-o mână dialogul "Timaios" iar cu cealaltă mână arătând spre cer, lumea ideilor desăvârşite, alături de el Aristotel ţine în mâna stângă "Etica", iar cu dreapta arată spre pământ. Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirmă celălalt. Tavanul cu casete al clădirii aminteşte de noua Basilică Sfântul Petru pe care Bramante tocmai o construieşte.
Foto: Scoala ateniana, 1509-1510
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 62.9KB
#5
miriam
Vizitator
"Filosofia"
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 59.5KB
#6
miriam
Vizitator
"Justitia"
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 60.3KB
#7
miriam
Vizitator
"Teologia"
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 62.8KB
#8
miriam
Vizitator
Madonele lui Rafael
Rafael a pictat numeroase compoziţii în care apare figura Fecioarei Maria în diferite ipostaze. ÃŽn 1507, când mai era încă la Florenţa, pictează Madona cu sticlete, restaurată mai târziu de Rodolfo Ghirlandaio. ÃŽn tabloul Madonna dell'Impannata, Fecioara Maria şi Pruncul Iisus sunt înconjuraţi de Sfânta Elisabeta, Sfânta Ecaterina şi Sfântul Ioan Botezătorul.Graţie culorilor calde, opera respiră bucurie şi calm, luminată de zâmbetul senin al pruncului. Madonna di Foligno (1510) şi Madonna Sistină (1513) arată bogăţia culorilor, eleganţa figurilor şi îndrăzneala în invenţia compoziţiei, caracteristică perioadei romane a lui Rafael.
Madonna della Sedia este una dintre cele mai renumite picturi ale lui Rafael. Formatul circular conferă tabloului un aer deosebit de familiar, rotunjimea figurilor creează senzaţia de legănare. Foarte omeneşti sunt gestul matern, plin de dragoste al Mariei şi mişcarea micului Iisus, precum şi îmbrăţişarea lor, care subliniază esenţa intimă a scenei. Lucrarea este îmbogăţită de efecte cromatice din tonuri calde, vii, pline de lumină. Rafael pune culorile aproape senzual, creând acea strălucire care umple tabloul de seninătate liniştitoare.
Foto: Madonna della Sedia
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 65.4KB
#9
miriam
Vizitator
Frumuseţea femeilor în pictura lui Rafael
Nu există un pictor care s-ar putea întrece cu Rafael în surprinderea frumuseţii umane, dar dacă l-am întreba ce este, în fond, frumuseţea, ne-ar răspunde că nu ştie, fiindcă el o surprinde cu inima.
ÃŽntr-adevăr, Rafael atinge culmile artei sale mai ales atunci când abordează tematica frumuseţii feminine. Căci îndărătul multor creaţii ale sale se află aventurile amoroase ale pictorului. De mai multe ori a pictat-o pe iubita lui din Roma, numită Fornarina ("Brutăriţa". Unii susţin chiar că Rafael ar fi murit în braţele ei.
Foto: Brutarita
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 28.9KB
#10
miriam
Vizitator
Triumful Galateei
Decoraţile palatului din Vatican îi aduc repede celebritatea. Bancherul Agostino Chigi îi încredinţează lui Rafael decorarea sălii Galateei din Villa Farnesina, proaspăt construită. Nereida Galateea, figură fermecătoare a mitologiei greco-romane, este fiica oceanidei Doris şi a zeului marin Nereus. Galateea este curtată de uriaşul ciclop Polyphemos, care încearcă să o seducă. Ea îl respinge deoarece este îndrăgostită de frumosul păstor Akis. Când însă află că Polyphemos este fiul zeului Poseidon, Galateea - de teamă- încearcă să-şi ascundă dispreţul sub vălul bunăvoinţei.
Scena se desfăşoară pe mare. Carul-scoică tras de delfini este înconjurat de tritoni şi nereide. ÃŽn car, în poziţie trumfală, stă Galateea. Cu măestria sa, Rafael ştie să releve din scena prezentată întreaga expresie conţinută în ea. ÃŽn mişcarea trupurilor se simte o incredibilă energie. Culorile sunt splendide, albastrul strălucitor al cerului şi marea de smarald, licărind de pete luminoase, constituie fundalul frescei. Rafael a preluat modul de zugrăvire a corpurilor de la Michelangelo, cu care, poate, s-a luat la întrecere în privinţa redării anatomiei, musculaturii şi mişcării.
Foto: Triumful Galateei
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 50.5KB
#11
miriam
Vizitator
Picturi cu tematică religioasă
Fiind în slujba Vaticanului, dar primind şi comenzi particulare, Rafael - în afara nenumăratelor Madone - a pictat numeroase compoziţii pe teme religioase, răspunzând cerinţelor epocii sale. Tehnica folosită a fost fie uleiul pe lemn, fie fresca. Prima pictură a lui Rafael purtând semnătura artistului este Logodna Fecioarei Maria (Ulei pe lemn, 1504), comandată de familia Albizzini pentru biserica San Francesco di Cittàdin Castello, realizată sub puternica influenţă a lui Perugino. Rafael zugrăveşte această scenă cu multă minuţiozitate din punctul de vedere al cromaticii şi al punerii în spaţiu, figurile sunt însă prea rigide, ceea ce afectează încărcătura misterioasă a compoziţiei.
ÃŽn anul următor, 1505, pictează cele două tablouri Sfântul Mihail şi satana şi Sfântul Gheorghe şi balaurul, cu o tematică asemănătoare, dar deosebite în ceea ce priveşte realizarea artistică, arătând cât de mult a evoluat Rafael într-un scurt răstimp. ÃŽn timp ce în primul tablou se constată mai puţină eleganţă şi vioiciune, în al doilea Rafael a ştiut să înfăţişeze strălucit dinamismul luptei, căreia îi contrapune blândeţea peisajului care închide fundalul îndepărtat. Lucrarea Punerea în mormânt a fost comandată lui Rafael de Atalanta Baglione, în amintirea fiului său care şi-a pierdut viaţa intr-o luptă la Perugia. După mai multe peregrinări, pictura este în prezent expusă în Galleria Borghese din Roma. Compoziţia este remarcabilă, amintind sculpturile cu tema Pietàale lui Michelangelo.
Foto: Logodna Fecioarei
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 38.5KB
#12
miriam
Vizitator
"Punerea in mormant"
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 55.3KB
#13
miriam
Vizitator
"Golgota"
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 46KB
#14
miriam
Vizitator
ÃŽn 1514, Rafael pictează compoziţia intitulată Sfânta Cecilia, la cererea Elenei Duglioli dall'Olio pentru biserica San Giovanni in Monte din Bologna. Datorită realizării necanonice a sfinţilor şi a îngerilor, pictura nu poate fi considerată ca o compoziţie sacră. ÃŽn plus, o noutate surprinzătoare o constituie "natura moartă", alcătuită de instrumentele muzicale, ce închide partea inferioară a tabloului.
Foto: Sf. Cecilia
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 41.1KB
#15
miriam
Vizitator
Tabloul intitulat Apoteoza sau Schimbarea la faţă a fost comandat de cardinalul Giulio de Medici în 1517, pentru catedrala din Narbonne. Tabloul a fost readus la Vatican în 1815 şi a trebuit să sufere două restaurări. Pictura evocă concomitent două scene biblice: în partea de sus se vede schimbarea la faţă a lui Iisus pe muntele Tabor în prezenţa apostolilor copleşiţi de cele văzute, jos se întâmplă o minune, un copil posedat de diavol se vindecă. Atmosfera spaimei ce domină partea de jos a compoziţiei contrastează cu aspectul părţii superioare, acolo unde străluceşte lumina ce radiază din trupul lui Iisus.
Foto: Schimbarea la fata
Rafael (Raffaello Santi) – poza de miriam, in Pictura · 46.9KB
. Unii susţin chiar că Rafael ar fi murit în braţele ei.
